Revista Română de Mediere:
Cum aţi luat contactul cu domeniul rezolvării disputelor ? Christian Chereji: Am absolvit Facultatea de Istorie si Filozofie a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o specializare in Istorie Contemporana si Relatii Internationale, dupa care mi s-a oferit posibilitatea de a ma integra in Facultatea de Stiinte Politice, nou infiintata la acel moment. Dinspre Relatii Internationale am ajuns la Studii de Securitate, apoi la Managementul Conflictelor Internationale. Am beneficiat de burse in Belgia, Anglia si Statele Unite pentru a-mi adanci specializarea in acest domeniu. De la managementul de conflict la mediere, care este una din modalitatile de solutionare a conflictelor, nu a fost decat un pas, pe care l-am facut in perioada de dupa 2001, cand am infiintat primul program de formare continua in domeniul managementului conflictelor la UBB, un program destinat militarilor romani care plecau in misiuni de peacekeeping in zone precum Bosnia, Kosovo, Angola, Congo, mai apoi Afghanistan si Irak.
RRM
: Care sunt cele mai importante realizări pe care le-aţi avut în acest domeniu în România ? Christian Chereji
: In primul rand, am fondat in 2005 Centrul pentru Studiul Conflictelor la UBB, si in acelasi an am infiintat programul international de master Managementul Crizelor si Conflictelor, in parteneriat cu structuri asemanatoare din cadrul Michigan State University si University of Delaware. Centrul a rulat in perioada 2006-2007 si programul de formare continua Solutionarea Amiabila a Conflictelor, care a stat ulterior la baza programului de formare initiala a mediatorilor MEDIATOR I, acreditat de catre Consiliul de Mediere in 2008 si pe care il derulam astazi sub egida Asociatiei Ultra Silvam. Am fost parte in procesul de elaborare a Legii 192/2006, apoi am fost la dispozitia Consiliului de Mediere oferind consultanta si sprijin pentru proiectele acestuia. Am organizat acest an prima conferinta nationala a furnizorilor de formare in domeniul medierii, iar acum sunt in plin proces de negociere cu mediatorii din cluj si cu autoritatile locale pentru realizarea celui mai important proiect al Ultra Silvam, si anume infiintarea Centrului de Mediere Comunitara Cluj.
RRM
: Încă din anii '90 au apărut primele programe de mediere în ţara noastră. Vă rugăm să caracterizaţi evoluţia medierii din România de la primele programe până azi ? Christian Chereji: Este dificil sa faci o astfel de evaluare astazi. Noi, la CSC si la Ultra Silvam, am urmarit evolutia procesului de implementare a medierii in Romania atat din interes direct, ca mediatori si ca furnizori de training in domeniu, cat si din interes stiintific - suntem parte intr-un proiect international care analizeaza comparativ sistemele ADR din mai multe tari printre care SUA, Australia, Olanda etc. Avem pana acum un cadru legal si un set de reguli de functionare; avem mecanismul de autorizare a mediatorilor, precum si elementele necesare formarii acestora, atat initiale cat si de specializare. Din pacate, obsesia noastra romaneasca pentru legi (pe care oricum nu avem intentia de a le respecta) a declansat acest conflict dintre diverse tabere de mediatori, care consuma energiile atat de necesare pentru a face medierea functionala. Din pacate, multi nu vor sa inteleaga ca modificarea legii, apoi modificarea modificarii, apoi modificarea modificarii modificarii samd. nu vor face ca populatia sa capete incredere in aceasta metoda, nici nu vor crea avalansa de cazuri de mediere, asa cum se asteapta unii. Insasi faptul ca initiativa modificarii legii a fost introdusa in Parlament fara o consultare prealabila cu mediatorii din Romania mi se pare incorecta, pentru ca doreste impunerea punctului de vedere al unui grup asupra intregului corp al mediatorilor, fara ca acestia sa fi avut ceva de spus in acest sens. Cam asta ar fi situatia in acest moment: avem o lege, dar nu ne place si vrem sa o modificam, si fiecare are alta opinie cu privire la ce anume trebuie schimbat; avem mediere si mediatori, dar nu avem cazuri, iar marea majoritate a populatiei fie nu stie ca exista mediere, fie nu are incredere in aceasta metoda; avem formare, dar neavand cazuri, nu avem feed-back pentru a vedea daca pregatirea initiala este suficienta sau nu. S-au facut pasi importanti din anii 90 pana acum (avem o lege, avem un Consiliu de Mediere, avem catre 1000 de mediatori, avem un cod de etica si un set de reguli de functionare - toate acestea sunt realizare indubitabile), dar azi energiile mediatorilor se canalizeaza in directii prea putin eficiente pentru a asigura un viitor consolidat pentru mediere.
RRM
: După părerea dumneavoastră, care sunt oportunităţile pe care le au mediatorii autorizaţi din România ? Christian Chereji: Sa munceasca si sa se implice activ si energic in promovarea medierii, fiecare acolo unde este. Modificarea legii nu va aduce cazuri pe masa mediatorilor doar pentru ca ei exista. Trebuie venit in intampinarea clientilor, trebuia facute planuri de marketing, trebuie initiate si cultivate relatii cu cei care pot aduce cazuri de mediere sau care pot influenta potentialii clienti in a alege aceasta metoda de solutionare a conflictelor. Cred ca acestea sunt oportunitatile pe care le au mediatorii - sa munceasca, sa se implice in promovarea medierii si sa se instruiasca in mod continuu, acest din urma lucru fiind posibil mai ales datorita oportunitatilor oferite de diverse grupuri si asociatii profesionale din tara, dar mai ales din strainatate.
RRM
: Care strategii consideraţi că pot oferi cele mai bune rezultate pentru viitor în vederea dezvoltării profesiei de mediator? Christian Chereji: Eu sunt pentru o abordare functionalista, de tip anglo-saxon, si nu legalist-normativa, de tip continental european. Ma intereseaza prea putin cadrul legal si tot felul de coduri de procedura - ele nu vor face medierea atractiva pentru cei care ar putea fi beneficiarii sai. Cred ca o strategie eficienta ar fi sa consideram medierea ca fiind un produs, un serviciu, si sa importam din practica firmelor tehnicile de promovare ale unui astfel de produs. Sa imaginam medierea ca un business si sa ne comportam ca atare. De asemenea, mai exista o strategie cu efect pozitiv: implicarea. Prea multi dintre mediatori stau pe margine si asteapta sa vina cineva sa promoveze medierea. Cunosc prea multe cazuri de mediatori care spun: faceti voi ce credeti ca trebuie facut, investiti voi, consumati-va voi timpul, energia si relatiile, iar cand medierea va fi deplin functionala si va aduce bani, o se participam si noi. Ca sa nu mai vorbesc despre acea categorie de mediatori care nu sunt prea siguri cu privire la ce anume este exact medierea si care sunt cerintele minime pentru ca ea sa fie functionala si sa dea acele rezultate care sa o face atractiva pentru potentialii beneficiari.
RRM
: Care sunt proiectele dumneavoastră viitoare din domeniul medierii? Christian Chereji: L-am amintit deja pe cel mai important in acest moment si in perioada imediat urmatoare: infiintarea si consolidarea apoi a Centrului de Mediere Comunitara Cluj, un proiect care are mai multe obiective, nu in ultimul rand acela de a obisnui cetatenii orasului ca exista ceva numit mediere si ca acest ceva chiar da rezultate. Ulterior, in cazul in care acest pilot de la Cluj va functiona, vom exporta modelul si in alte orase din Transilvania, acolo unde vom gasi mediatori dispusi sa-si ofere voluntar serviciile si autoritati care sa sprijine un astfel de proiect. In lunga durata, noi cei de la Ultra Silvam avem un singur proiect major: implementarea cu succes a medierii in Romania.
RRM
: Un cuvânt pentru cititorii Revistei Române de Mediere? Christian Chereji: In masura in care cititorii Revistei sunt mediatori, aspiranti sau suporteri ai medierii, le doresc succes intr-una din cele mai fascinante profesii din lumea de azi, o profesie care aduce satisfactii enorme celor care o practica cu dedicatie, cu talent si cu maiestrie.
RRM
: Vă mulţumim pentru amabilitate.
